Viva la vida !

     Sunt dimineţi în care mi-aş dori să arunc cu telefonul pe fereastră în momentul în care sună alarma şi să mă dau de ceasul morţii inventând boli nebănuite doar ca să nu mă ridic din pat şi să plec la drum.
     Azi dimineata la ora 4:30 am avut unul dintre acele momente, mai mult de atât mi-am invidiat soţia care putea să doarmă în continuare  pe partea ei de pat fără niciun stres. Bărbierit, spălat, duş, imbrăcat ...rutina 1 din fiecare dimineaţă se manifestă ca prin minune şi mă trezeste de-a binelea. Îl acopar pe Prinţi, îl admir cum visează frumos în Lumea Copiilor, îl sărut pe frunte şi cobor în bucătărie pentru rutina 2 : latte macchiato şi ţigara. 


      La 5:30, mai am o oră până la plecare , îmi fac ordine în servietă şi deschid mailul să mă asigur că totul a ramas conform planificării. Nimic modificat nu că ar fi avut când să se modifice , dar aşa e omul când caută pretexte false să calatorescă printre apele tulburi ale internetului. 

     Şi ca să intru direct în subiect, în ultima saptamană am primit pe Planeta albastră zeci de propuneri , id-uri de messenger, poze, mesaje de apreciere, înjuraturi, amprente şi invitaţii la chat sau cafele. Dar oricat de tentante ar fi fost unele dintre ele nu le-am dat curs din varii motive. Să o faci mereu cu cap însemnă să îţi faci singur niste reguli şi să le respecţi cu stricteţe indiferent ce s-ar întampla, şi să îţi pui santinelele aproape de casă. Festina lente! Spunea o maximă latina... Nu trebuie să existe niciodată momente de slabiciune, de cădere, de dorinţe profunde care să te ducă în pragul unor decizii şi apoi consecinţe prosteşti. Nu mi-a păsat vreodată ce cred alţii legat de reguli şi ascunzişuri, dar sunt foarte strict când vine vorba de protejarea familiei mele, la fel cum sunt de strict şi în păstrarea secretului meu faţa de ei. Cele doua lucruri care trebuie protejate: famila şi secretul , sunt două extreme între care gravitează viaţa mea, iar dacă ele s-ar apropia eu m-aş spulbera în vânt.

     "Nu am nicio şansă la un dialog?" ... aşa începea conversaţia de azi dimineaţă cu un anumit băiat şi pe masură ce continuă, n-am putut să nu mă întreb: oare eu cât de confortabil m-aş simţi să pot citi undeva despre frânturi din viaţa unui bărbat înainte să fiu convins că aş vrea să mă întalnesc cu el? Ar fi prea minunat să înlatur orice risc şi dubiu, să îi stiu temerile şi dorinţele şi să mă întalnesc cu el ca şi când ar fi lucrul cel mai firesc de pe lume fără temeri şi scepticism.
     Dar pentru că nu s-a inventat înca acel bărbat, nu-mi pot permite luxul să mă arunc în valurile dorinţelor şi orice discuţie sau întalnire să mi se pară firescă. Dacă aş fi la mii de km n-aş avea nici cel mai mic stres, dar atunci când îţi joci jocul la cativa km de casă îţi trebuie mult sânge rece şi fiecare pas trebuie calculat atent. Secretul este să rămâi mereu lucid deşi nu îţi doresc să ajungi ca mine!
    În jur de 7:30 de cum am intrat pe autostrada spre Ploieşti, am dat drumul la Coldplay şi am început să calc frenetic pedala de acceleraţie. Dintotdeauna am iubit viteza. De cum las în spate luminile marelui oraş, începe să sa se contureze mai clar o imagine, să apară un miros  şi un sentiment care îmi ridică parul de pe ceafă. În minte îmi apare El, bărbatul blonduţ cu ochii atât de verzi...