3 lucruri...

     Trei lucruri pe care le detest:

     -Ce cauti?

    Asta este una dintre primele întrebări pe care le vezi scrise în mesajele de pe Planet Romeo/Gay Romeo( pentru cine nu ştie… un site de socializare şi dating pentru bărbaţi care nu sunt heterosexuali) şi pe care evident nu cauţi femei. Pai… ce Dumnezeu să caut? Am pierdut ceva? Dacă sunt pe un site din acesta şi evident mă declar bisexual , selectez căsuţa corespunzătoare statutului meu marital, ce aş putea să caut oare?

Fără titlu...

     Bogdan, 34 de ani, avocat, căsătorit, doi copii … sună a “ partidă bună” în cursa femeilor singure şi disperate în căutarea de a deveni amanta perfectă. Păcat că noi, cei care deţinem eticheta: bisexual căsătorit căutam amanţi şi nu amante… dar lăsând la o parte micile detalii ce mai conteaza asta acum? Şi pentru mine e o partidă bună, dacă stăm să ne gândim puţin…nu? 

Job / Blow Job

     Ceea ce fac eu în viaţa mea intimă nu este chiar atât de diferit de ceea ce fac în viaţa profesională. Ele merg mână în mână şi în esenţă li se aplică vag aceleaşi reguli de bază.

  Dacă aş sta puţin să mă gândesc, în amândouă dimensiunile mint / am minţit vreodată, am înşelat, m-am sucit pe toate părţile să aduc firul poveştii acolo unde l-am vrut, am profitat de oportunităţi şi am încercat mereu să mă păstrez undeva aproape de vârf.

Visul unei nopţi de iarnă...

    Azi noapte l-am visat ...

   Se făcea că eram în mall la Băneasa, şi beam un ceai(nu beau ceaiuri de obicei), ne simteam tare bine, nu ştiu ce glume făcea dar eram cu gura până la urechi. Era îmbrăcat într-o cămaşă egipteană de un crem spălăcit şi purta o piatra mov la gât.

La vie est belle...

      Back to the city, prins iar între cei patru pereţi ai biroului, clipid des şi zâmbind mai putin. Câteodată nu trebuie să ştiu dacă am luat drumul cel bun. N-am nevoie de drumuri şi certitudini.

      Ieri i-am răspuns până la urmă la telefon, i-am spus că vreau să îl văd şi să vorbesc cu el, dar nu în oraş ... ci undeva afară pe un teritoriu neutru, fără să fim deranjaţi. Voiam să pun punct cât mai repede tragediei.

Decizii!

     Poate că ar trebui să mă întorc acasă sau să mai rămân două zile în Braşov. Poate că Valentine s day ar trebui să mi-l petrec alături de soţie sau poate singur… muncind. Poate că ar trebui să îmi schimb jobul ca să nu mai fiu nevoit să plec atât de des de acasă şi să am posibilitatea să fac prostii, sau poate că nu este cea mai bună variantă. Poate că ar trebui să nu iau chiar acum o decizie, să îl inteleg mai bine pe Marius care a căzut mai mult decât mine şi să îi întind o mână ca să se poată ridica , sau poate că ar trebui să fug cu  două sute la oră mâncând pămantul.

Atentie! Drum fără prioritate.

      Un décor intim, o lumânare care arde pe noptieră, capul lui la mine pe piept cu urechea lipită în dreptul inimii, mâinile strânse…până şi Călin file din poveste ar fi murit de invidie (nu ştiu de ce îmi fuge acum mintea la el…)

E' normale !

    Primul lucru pe care l-am facut când am intrat pe Calea Bucureşti: am pus mâna pe telefon şi l-am sunat… ca şi când ar fi fost lucrul cel mai “normal” de pe lumea asta.

      Al doilea lucru şi mai “normal” care s-a întamplat a fost acela că m-a invitat acasă la el.

Tainele sunt făcute pentru a fi păstrate...

M-am trântit în pat dezamăgit. Am butonat vreo oră telecomanda schimbând programele haotic apoi am închis televizorul şi am ieşit să alerg. Simteam că nu am stare. În minte îmi apărea mereu El! Îl simţeam ca pe un drog pe care dacă nu îl aveam intram într-o stare nervoasă… într-o agitaţie continuă. Nu-l mai văzusem de două zile şi asta mă nemulţumea, mă neliniştea…mă agita. 

Arcul cu săgeţi...

     Am luat poziţia corectă, cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, rotindu-mi uşor bazinul în direcţia ţintei, cu arcul în mâna dreptă, săgeata aşezată la locul ei pe coardă şi lansator, cu degetele în poziţie de apucare, am armat, am identificat ţinta şi apoi am dat drumul. Săgeata a despicat aerul şi s-a înfipt aproape de centru.

Între vis si abis...

      În fiecare dimineată... acelaşi gând pe care nu mi-l pot scoate din cap. El începe să prindă rădăcini printre visele mele, începe să le dea miros gust şi culoare. Dimineţile sunt pline de erecţii aproape dureroase care iau contactul cu suprafaţa dură a saltelei şi mă fac să cred că nu-l mai pot avea. Între vis şi ralitate inhalez puternic mirosul lui care mă excită şi îmi face corpul să tremure.