Între vis si abis...

      În fiecare dimineată... acelaşi gând pe care nu mi-l pot scoate din cap. El începe să prindă rădăcini printre visele mele, începe să le dea miros gust şi culoare. Dimineţile sunt pline de erecţii aproape dureroase care iau contactul cu suprafaţa dură a saltelei şi mă fac să cred că nu-l mai pot avea. Între vis şi ralitate inhalez puternic mirosul lui care mă excită şi îmi face corpul să tremure.


 Un nod în gât altul în stomac, cuvinte care se pierd în spatele limbii, o inima care bate în gât, un râs tâmp şi certitudinea că mă port ca un copil prost toate acestea mă bulversează şi mă fac să îmi doresc să pun punct cât mai repede visului. De-ar fi chiar atât de uşor... Sunt lucuri care nu se pot termina pur şi simplu atât de repede, sunt lucruri după care sufletul meu tânjeşte...

     La începutul săptamanii pe când aveam în plan să îmi caut un city break să îmi iau liber câteva zile şi să fug departe de vise iluzorii s-a întâmplat întamplarea. Aşa se întamplă când nu poţi să îţi ţii gura. ÎI spusesem lui Marius că trec printr-o perioadă stresantă la munca şi că mă gândesc să îmi iau un mini concediu, bineînteles fără să îi subliniez faptul că aş fi luat-o şi pe nevastă mea cu mine. 

      - Vreau să fiu cu tine câteva zile...n-ai putea să scapi de acasă? de cum intrebase asta am simtit cum adrenalina îmi păleste tâmplele instantaneu, au început să îmi treacă prin faţa ochilor câteva zile petrecute cu el, plimbari cu maşina,  hoteluri şi ochii lui verzi şi îi spun Da! fără să mă gândesc la toate consecinţele. What the fuck! Cocoşul din mine strigă: Am o singura viaţă , dacă nu mi-o trăiesc acum când o voi face? 

      Concediu trei zile, delegaţie fictivă tot trei, sâmbata dimineaţa cel târziu trebuie să mă prezint acasă, nimeni nu ştie nimic , nimeni nu trebuie să ştie că mi-am pierdut capul pentru o cauză "nobilă".