Fără titlu...

     Bogdan, 34 de ani, avocat, căsătorit, doi copii … sună a “ partidă bună” în cursa femeilor singure şi disperate în căutarea de a deveni amanta perfectă. Păcat că noi, cei care deţinem eticheta: bisexual căsătorit căutam amanţi şi nu amante… dar lăsând la o parte micile detalii ce mai conteaza asta acum? Şi pentru mine e o partidă bună, dacă stăm să ne gândim puţin…nu? 

     După observarea atentă a altor detalii câteva zile în şir, descusându-l încet aţă cu aţă până a rămas aproape nud, scoţând dintre degetele lui ideile care călătoareau prin intermediul tastaturii catre mine m-am decis că mă pot bucura de un latte în compania lui.

     Aşa că am ieşit în oraş în timpul programului meu de muncă… evident şi în al lui. Dacă se presupune că avocaţii au procese şi pot ieşi oricând din intimitatea biroului, eu de ce să nu îmi pot permite luxul ăsta chiar dacă nu sunt avocat?

     Sau poate că sunt ?!

   Nu, nu cred … ultima dată când m-am uitat pe diplomă nu absolvisem dreptul. Pfff… ce uşurare. Şi acum că am stabilit asta pentru totdeuna, ţin sa spun că discuţiile din restaurantul în care am aterizat cu el s-au transformat din generalităţi banale în discuţii despre atracţia pe care o simţeam amândoi.

     Doar când mă uitam la nodul lui de la cravată care stătea strâns aproape de omuleţ şi la faţa lui rasă, simţind adrenalina situaţiei survolând în jurul nostru,  undeva în zona dintre picioare simţeam o zvâcnire necontrolată. Poate că de vină nu a fost acel latte pe care mă gândeam că o să îl beau dar n-am mai apucat… ci menta din Missionary’s Downfall, ritmurile muzicii pe care mi se învârteau creierii şi buzele lui care sorbeau un alt coktail.

     Ar fi fost drăgut să futem povestea printr-un futai dar minutele au zburat atât de repede în compania lui încat la un moment dat s-a facut mult prea târziu pentru orice fel de posibilitate. Dar aşa cum spunea cineva odată : N-au intrat zilele în sac ! zău aşa…