Visul unei nopţi de iarnă...

    Azi noapte l-am visat ...

   Se făcea că eram în mall la Băneasa, şi beam un ceai(nu beau ceaiuri de obicei), ne simteam tare bine, nu ştiu ce glume făcea dar eram cu gura până la urechi. Era îmbrăcat într-o cămaşă egipteană de un crem spălăcit şi purta o piatra mov la gât.

  La un moment dat a apărut nevastă-sa şi a vrut să îl ia acasă, spunându-i că au de facut un drum lung şi că o să nască în câteva ore. Nu părea însarcinată, cu atât mai puţin să nască dar aşa sunt visele... M-am făcut mic şi voiam să dipar de pe faţa pământului când a ajuns langa mine.

   - Eu nu vin nicaieri, i-a spus ca şi când nu i-ar fi păsat că îi va naşte copilul. Şi-a strâns mâinile în jurul pieptului şi şi-a ţuguiat buzele în semn de nepăsare. Eu nu mai sunt cu tine! Sunt cu el acum dar el nu mă mai iubeşte, arătând spre mine.

    M-am panicat :

   - Este o glumă, am asigurat-o eu. A băut prea mult ceai!Eu sunt însurat şi am un copil, i-am arătat verigheta ca să mă creadă. 

    - Trebuie sa nasc imediat , spuse ea ca şi când încercarea de a mă justifica n-ar fi contat. 

   Eram uluit iar Marius nu mă ajuta deloc, stătea acolo stană de piatra, cu nevasta care îi spunea că urmează să nască şi nu avea nicio reacţie. Apoi un chelner a luat-o de acolo pe motiv că face prea multă gălagie. 

   - Nu ţi-a fost dor de mine? mi-a spus în timp ce s-a întors spre mine şi mi-a turnat ceaiul peste picioare. 

    

     Mă trezesc brusc, şi mă uit la picioare dar nu am nimic. Adorm cu greu gândindu-ma la visul avut...