3 lucruri...

     Trei lucruri pe care le detest:

     -Ce cauti?

    Asta este una dintre primele întrebări pe care le vezi scrise în mesajele de pe Planet Romeo/Gay Romeo( pentru cine nu ştie… un site de socializare şi dating pentru bărbaţi care nu sunt heterosexuali) şi pe care evident nu cauţi femei. Pai… ce Dumnezeu să caut? Am pierdut ceva? Dacă sunt pe un site din acesta şi evident mă declar bisexual , selectez căsuţa corespunzătoare statutului meu marital, ce aş putea să caut oare?

     Răspunsuri posibile:

     Oare să caut să elucidez misterele Sfinxului, să salvez urşii polari să vorbesc despre situaţia politică a Irakului, sau să caut iubirea vieţii mele într-un bazar din Orientul Mijlociu? Ar fi şi acestea nişte variante bune de răspuns… dar nu le-aş căuta pe un site gay, right? Aşa mă gândeam şi eu…

     Adevărul: Caut un barbat !

      Sal, Cf?  

     Răspunsuri posibile : Nu există… sau?

     1. Pai ce să fac? Mănânc popcon şi mă uit la filme porno pe lap top în timp ce nevastă-mea pregăteşte cina..

     2. O aştept şi pe ea, pentru că e innebunită după chat-urile mele cu barbaţi şi nu vrea să piardă nimic.

    3. Îi arăt fiului meu opţiunile premium de pe Romeo, nu de alta dar poate că va avea nevoie de ele peste vreo 15-16 ani…

     Fac.. “bn” … Extraordinar aş putea să zic..

   Adevărul : Stau pe acest site şi caut bărbaţi potriviţi pentru nevoile mele!

     Ai chef ?

     Răspunsuri posibile:

    Să merg într-o excursie la munte, să-mi iau un city break ( prefer Parisul/Roma) să mănânc salată de vinete, să ascult Coldplay sau să fac pe şeful cel bun în anumite zile…De lucrurile acestea am chef uneori… Doar nu credeaţi că de sex, nu?

     Adevărul este că lumea nu este făcută doar din negru sau alb, de cele mai multe ori există şi culori, unele mai spălacite altele mai profunde, dar cu siguranţă vânătoarea de barbaţi nu se poate rezuma doar la : "Ai chef?… Da! Am…" şi apoi vine futaiul vieţii peste noi şi ne învârte în tornada orgasmului absolut.

   Unde mai este atunci jocul de lumini din privirile ahtiate în  acel tumult al atracţiei sexuale, unde mai sunt senzaţiile produse de miciile detalii, unde mai este fărama de inteligenţă umană care ar trebui să primeze, unde mai este atunci selecţia oamenilor cu care îţi împarţi patul fie şi măcar pentru o oră?

    Dacă vânătoarea ar fi chiar atât de simplă atunci n-ar mai fi vânătoare… şi pe cuvantul meu că n-aş mai vrea să vânez vreodată.

    De când mă ştiu mi-au plăcut oamenii care s-au lăsat cu greu, pentru care a trebuit să lupt sau să mă zbat, pentru ei mi-am ascuţit simţurile şi am devenit mai performant. 

     Şi da! Mi-au placut mereu trofeele dar nu mi-a plăcut niciodată  ceea ce eu numesc : o pradă uşoară.