Primul lucru pe care l-am facut când am intrat pe
Calea Bucureşti: am pus mâna pe telefon şi l-am sunat… ca şi când ar fi fost
lucrul cel mai “normal” de pe lumea asta.
Al doilea lucru şi mai “normal” care s-a întamplat a
fost acela că m-a invitat acasă la el.
De teama l-as fi putut refuza, dar din cauza dorului
nu am făcut-o. Check in –ul la hotel putea să mai aştepte, de ce ar fi trebuit
să mă grăbesc? Câteva zeci de minunte
mai târziu eram în dreptul uşii lui… cu o singură întrebare în cap: Ce dracu
fac? Chiar aşa… ce dracu făceam? Mi-a deschis, am intrat prudent înauntru întampinâdu-mă mirosul
cafelei prospăt făcute şi fantoma ei. Aceeaşi ochi verzi pe care îi vedeam în
visele mele mă priveau cu drag. Vânam de data asta înauntrul vizuinei.
Mobila aşezată cu bun gust, culori placute pe pereţi,
nu că aş fi expert în amenajari interioare dar dădea aspect de curat şi acasa,
un şemineu fals, cu lumânări şi beţigaşe parfumate pe tejgheaua de deasupra
lui, ici colo bănuţi chinezeşti şi un elefant de jad…Mă întrebam
care erau gusturile lui în tot ce vedeam în jurul meu şi care ale ei.
Fără nicio formalitate mi-am dat sacoul jos şi am îngenunchiat în faţa lui. Flămând de dragoste, fără dorinţa de a mai controla
ceva i-am desfăcut şliţul privindu-I faţa surprinsă. Dintr-o
singură încercare, cu sângele clocotind care îmi curgea prin vene, i-am luat
pula în plin până în fundul gâtului.
Nu mă mai
interesa de nimic, nici că nu ajunsesem la hotel, nici faptul că dintr-o absurditate a vieţii nevastă-sa ar fi putut sa se întoarcă acasă pe
nepusă masă, nici de telefonul meu care suna frenetic.
Eram prins într-o altă dimensiune, în care sigurul
lucru pe care îl auzeazam era gâfâitul lui plin de excitaţie. Am insistat să se termine peste cămaşa şi cravata mea ca şi când ar fi fost al treilea lucru cel mai “normal” de pe lumea asta.
Ne-am baut apoi cafelele în living aşezaţi pe o
canapea albă, mi-a adus o cămaşa de-a lui să mă schimb şi mi-a promis că o să se revanşeze. Cine spunea oare că în zilele de luni nu se întamplă nimic spectaculos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu