15 februarie 2013

La vie est belle...

      Back to the city, prins iar între cei patru pereţi ai biroului, clipid des şi zâmbind mai putin. Câteodată nu trebuie să ştiu dacă am luat drumul cel bun. N-am nevoie de drumuri şi certitudini.
      Ieri i-am răspuns până la urmă la telefon, i-am spus că vreau să îl văd şi să vorbesc cu el, dar nu în oraş ... ci undeva afară pe un teritoriu neutru, fără să fim deranjaţi. Voiam să pun punct cât mai repede tragediei.
      A insistat să mergem într-un loc numit Pietrele lui Solomon, cică ar fi fost un loc frumos în care să te plimbi şi să bei apă proaspătă de la nu ştiu ce izvor care venea din munte. Superb! Asta era tot ce îmi puteam dori.  Pe munte, cu un bărbat frumos care s-a îndragostit mai multe decât ar fi trebuit,  într-o zi în care se serbează un nu ştiu ce sfânt apărut de nicaieri şi se cumpară kitschuri la preturi astronomice. 
      Nu a vrut să se arate afectat că voiam să pun punct "colaborarii" dintre noi, dar ce mai contează acum? I-am explicat motivele mele n-am vrut să aud explicaţiile lui, am luat atitudinea de porc egoist şi am şters cu gândul de pe camasă ultimele urme pe care mi le-a lăsat acum câteva zile. And that was all folks! Am strâns tare din dinţi, am înabuşit flăcările, capul mi l-am pus în doi timpi şi trei mişcări înapoi pe umeri acolo unde îi şi era locul, bătăile inimii le-am liniştit, povestea am încheiat-o iar spre seară m-am întors în Bucureşti. 
      În drum spre casă am trecut pe la Sephora, să-i cumpăr un cadou soţiei. Din anumite surse confidentiale, am auzit că şi-ar dori un parfum numit "La vie est belle" . Chiar aşa... cum pana mea să nu fie viaţa belle, dacă soţul tău tocmai s-a despărtit de amant şi s-a întors la tine să serbeze Valentine s cu toate că destestă bâlciul ăsta. Cum să nu fie viaţa belle, când tu doar stai şi îl aştepţi acasă cu mânacare de cele mai multe ori comandată doar ca să nu îţi strici manichiura perfectă în bucătărie? Cum să nu fie frumoasă când el îţi îndeplineşte toate mofturile, îţi ascultă prostiile şi te duce de două ori pe an în cele mai exotice concedii? La vie est belle... iau eu am detestat mereu franceza. Ce situaţie! 
      Sau poate că viaţa este belle câteodată,  dar cu siguranţă nu atunci când îţi omori voit toate sentimentele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu