2 noiembrie 2014

Perfect storm

    A!
    Tocmai a reinviat dupa cateva saptamani de silentio stampa si se reinfinteaza in viata mea printr-un mesaj la fel de amuzant ca vremea de afara: Ne vedem la o cafea?  Cerul e gri, ploua mocaneste, am baut deja trei cafele si ma decid sa il ignor. Ma decid sa ignor si partea cu faptul ca m-a mintit.
    S-a macinat mai bine de doua saptamani, a dat cu capul de pragul de sus si s-a gandit sa ma invite la cafea ca si cand viata nu ar fi fost la fel de interesanta fara asta. Putea sa fie mai original si sa ma invite la o bauta crunta pana aveam sa cadem sub masa, macar n-ar fi fost la fel de banal ca o cafea...si ca el.

    Ma intorc la mailuri si planificari dar gatul mi se usca. Imi torn niste apa si o dau repede pe gat. Ma foiesc in scaunul biroului si brusc nu ma mai pot concentra la absolut nimic. Ma gandesc la el ca la o pastila dupa care esti disperat in dimineata urmatoare unei betii, iar chiar daca stiu ca unele pastile dau dependenta mai citesc o data mesajul. Oare ce isi inchipuie ca poate face prin mesajul asta? Imi ofera o mare oportunitate in care ar trebui sa pic? Oare nu ma poate uita? Oare se gandeste de cel putin doua ori pe zi la mine la fel cum ma gandesc si eu la el?  Oare de ce ma gandesc la toate astea si imi consum energia pentru nimic? Eu nu sunt asa. Sau poate sa eram dar niciodata nu mi-am dat posibilitatea sa ma exprim... vulnerabil.
    Mi-am creat cele mai sticte reguli pentru a-mi apara familia de mine insui baricandanu-ma intre ziduri pe care le-am inaltat pana la ceruri dar fisura din zid face ca blocurile de piatra sa se darame una dupa alta acum.
   Degetele sa plimba pe ecranul telefonului si fara sa ma pot controla ii scriu :"La locul nostru in doua ore. Ai face bine sa fii pregatit! O sa te fut!"

    Ma suna sa-si ceara scuze ca intarzie o jumatate de ora. Ii spun ca e in regula. Imi calculez ca mai am trei ore pana sa ajung acasa ca sa nu starnesc intrebari la care raspunsurile ar fi fost evident vagi.  Ma asez la barul hotelului, imi comand o vodka dubla cu suc de portocale si imi aprind o tigara.
Ma simt iar ca intr-un film, in asteptarea unui barbat care tocmai ce si-a cerut scuze ca o sa intarzie, in fata unui pahar cu vodka. Ma uit in stanga si in dreapta ca si cand toate camerele stau sa porneasca. E mereu posibil sa dai de cineva cunoscut, ca doar lumea e atat de mica si de nebuna iar coincidentele se intampla la tot pasul. Si sunt atat de interesante.
    Sexul e pasiunea mea iar pasiunea mea este sexul contrar la tot ce am vrut sa neg vreodata. Pentru pasiunea de a atinge si de a fi cu un barbat am riscat deseori. Chiar daca mintea imi spune ca e totul in regula, simt o neliniste care se instaleaza si creste minut dupa minunt. Sa fie din cauza vantului de afara care a inceput sa mature tot orasul,din cauza ploii sa fie din cauza paharului cu vodka( nu obisnuiesc sa beau vodka- dar nu stiu ce m-a apucat acum) sa fi fost din cauza intarzierii lui. Dintr-o data totul se schimba si ma vad iar un adolecent cu cateva cosuri pe fata care asteapta nerabdator prima intalnire cu o fata mai mare decat el, care avea sa il initieze in taina primului sarut. Ma foiesc in scaunul barului, imi mai aprind o tigara si privirea imi fuge instantaneu spre intrare. Il vad. Cu pasi siguri pe el trece prin usile glisante acompaniat de muzica care se aude din bar si careia nu i-am dat importnata pana acum: Baby do you dare to do it? Cause I am coming at you like a dark horse !Are you ready , for the perfect storm?
   -Camera 205! Te astept acolo ! Imi spune cat se poate de discret si dispare. 

    Raman in fata lui, imi dau jos sacoul aruncandu-l pe podea, apoi imi desfac cativa nasturi de la camasa. Ma priveste flamand dar isi infraneaza impulsul de a ma atinge, inghite in sec iar buzele i se intredeschid. Imi simt in continuare gatul uscat.
    -Te vreau! murmura el. 
    Ii mangai fata si parul , ii dau capul pe spate si incep sa il sarut pe gat iar el geme. Ii scot camasa in timp ce limbile noastre se impletesc frenetic. Oh.. m-as dori sa nu se mai termine niciodata momentul asta. Ma lipesc de el, ii simt din ce in ce mai bine erectia si ne frecam unul de altul ca doi magneti care se atrag inexplicabil. 
    Sangele imi bubuie in vene si simt cum urechile incep sa imi arda mocnit acompaniate de respiratile si gafaielile intretaiate. Imi infig mana dreapta in parul lui, iar gura mea e din ce in ce mai lacoma. Il fixez cu privirea. 
    -Spune-mi ce vrei sa iti fac!
   Ma priveste lacom cu ochii care stau sa se aprinda plini de dorinte carnale.
    -Vreau sa mi-o tragi! Acum!
    Isi da pantalonii jos, cauta nerabdator in buzunarul din dreapta si imi intinde un prezervativ.
  Il excita sa il fut imbracat. Si pe mine la fel. Cu degetele nerabdatoare rup ambalajul si il pun. E nerabdator. Ma intind peste el , ii iau fata in maini si il sarut iar si iar. Imi fac loc in el iar el se deschide primitor ca de obicei relaxandu-si musculatura. Ma imping incet cautand sa se simta cat mai confortabil. Ma excita teribil barba lui de trei zile de care imi frec obrajii pana simt ca imi ia foc fata. Incep sa ma imping mai tare in el si geme puternic, continuand cu miscari de dute vino din ce in ce mai brutale in timp ce el se freaca sigur cu ochii tinta in ai mei. Lumea incetineste, sunetele palesc iar culorile se aprind instantaneu pretutindeni. Nu mai dureaza mul si isi da drumul peste camasa si crevata. Din stransoarea fierbinte in care mai imping de vreo cateva ori imi dau drumul si eu gafaind puternic si ma prabusesc peste el. Ii simt inima cu bubuie mai sa ii sara din piept. 

    Il tin in brate cu capul lipit de spatele lui- stam asa mult timp fara ca vre-unul dintre noi sa rupa tacerea sa alunge vraja. Insa cu fiecare gand care vine si imi bombardeaza tamplele apar intrebarile, si cu fiecare intrebare se instaleaza frica. Unde poate sa duca toate astea? Oare poate sa existe un final fericit in toate povestea asta? 
    De teama sa nu aflu raspunsurile o mai facem o data. 

2 comentarii: