Esente tari...

Cu flăcările stinse prin nopţi întunecate

Cu gheată pe chip adesea ucid surâsuri

  Şi-arunc fără regrete cerneală în abisuri.

          Tânjind după speranţa prin vise amestecate...

Un bulevard al Victoriei e cufundat în tacere… E putin trecut de miezul nopţii şi o frântură minusculă de lună de abia se zăreste la orizonturi. E frig si ceaţă… 

     Sunt ametit după câteva pahare de vin pe care le-am băut în grabă de îndată ce mă pregăteam să ies din hotel. “Ca să prind curaj” mi-am spus în timp ce sorbeam din vinul alb sec… Curaj? De ce aş fi avut nevoie de curaj? Mă întreb acum când scriu despre aceste gânduri care curg printre degete, venite dintr-un loc ciudat pe care nu l-am înteles niciodată. Poate curajul de a-mi asuma cine sunt… curajul de a juca jocuri pline de pasiune şi aventură, curajul de a nu mai posta o faţeta superficiala căreia nu ii gasesc locul în mine, curajul de a-mi lăsa deoparte principiile şi etichetele pe care le folosesc în faţa lumii de teamă că voi fi respins sau neiubit dacă aş proceda altfel.

    Părea că functionează… vinul alb se amesteca în stomac, şi esenţa lui filtrată de corp urca încet pe coloana vertebrală până ce avea să afecteze din ce în ce mai mult aceea parte din creier care judeca  ce este bine sau rău, corect sau incorect, moral sau imoral.

    Am plecat cu gandul că vreau sa pierd controlul şi l-am pierdut… dar asta este o alta poveste la care nu ma gândisem atunci cand am uracat în taxi comunicându-I şoferului destinaţia.

    Fumul gros din club mă face sa îmi pierd luciditatea. Alcoolul se combină cu nicotina, şi în scurt timp lumea începe să se învartă. Îmi place asta, e o senzaţie nouă de fiecare dată care te lasă liber în bătaia vânturilor vieţii, te lasă liber să calci pe urmele destinului tău cel mai înalt în care o forţa mai puternică decât tine aranjază lucrurile astfel încat să fie bine, făra ca tu să trebuiască sa te mai preocupi pentru ceva.

      Fumul gros din club lasă se deslusească vag siluete de bărbaţi, prinşi în gândurile şi vieţile lor, veniţi acolo probabil din acelaşi motiv ca şi mine. Singuratate! Gol, Incomplet!

     Asta e! Singurătatea pare că împinge omul spre căutare. Îl leagă la ochi şi îl trimite pe un drum intens circulat, care are pe marginea din dreapta indicatorul care interzice Accesul pietonilor. Ne simţim singuri chiar şi atunci când avem pe cineva lângă noi, şi asta este partea cea mai tristă.

      Când am intrat în aceea seara în club m-am simtit liber… să fi fost din cauza luminilor, imaginilor care mi se derulau prin faţa ochilor sau pur şi simplu ideea de diversitate? N-am ştiut... şi poate că nu e important să ştiu.

     Am comandat o băutură la barul din dreapta încăperii şi după prima gură pe care am dat-o cu poftă pe gâtul uscat am reuşit să pun la pământ toate prejudecăţile şi gândurile, care îi ridicau la ceruri pe unii şi îi răstigneau pe alţii. 
      Imi place un singur tip … si de indata ce isi ia Cosmopolitanul de la bar ma bag intentionat in el si il fac sa verse mai mult de jumate din el. Cu un calm de invidiat ma fixeaza. Imi pare ca toate Universurile se opresc instantaneu si raman doar eu cu el fara zgomote, fara fum, fara niciun om  pe langa noi, ochi in ochi fixati.

-Imi cer scuze ! O sa iti iau altul … ii spun cu zambetul pe buze.

- Si …o sa faci mai mult de atat ! imi trage discret cu ochiul zambind strengareste si imi intoarce spatele, pierzandu-se in multimea din fata barului.

Mda…la asta nici ca m-as fi asteptat ! O aratare placuta, cu o atitudine superba, clasa,  stil, siguranta de sine, un tip care niciodata nu o sa se multumeasca cu putin si nu va face multe compromisuri, dornic mereu sa gaseasca pestele cel mai mare.

Lucrurile mici ne fac viata mai frumoasa, detaliile formeaza impresiile, o atentie, o privire un zambet sau o vorba buna iti poate schimba ziua, te poate duce pe un drum pe care n-ai fi fost in stare sa calci niciodata singur.  Dar tocmai pentru faptul ca exista aceste lucruri mici destinele se schimba, si exact in momentul in care credeai ca viata ta e lipsita de sens, vine ceva si te redirectioneaza, iti da un gust, o forma, un miros si multe ganduri create intr-o furtuna pe care nu o poti intelege nicicand.

Te mai intreb o data: De ce esentele tari se tin in sticlute mici?

Ma privesti nedumerit, poate ma crezi nebun, sau cine stie ce gandesti acum. Esentele tari trebuie sa se tina in sticlute mici! Pentru ca esentele tari reprezinta suma visele cele mai de prêt pe care le avem si pe care nu le putem atinge cu oricine. Fara vise nu exista viata! Si adevarata viata se traieste prin prisma lucrurilor marunte.

- Vreau sa imi petrec noaptea cu tine! I-am spus in soapta de indata ce taxiul a plecat din fata clubului punandu-I discret mana pe un picior.

- Stiu ! A fost raspunsul lui…