Poveste...

    Mă încanta privirea lui carismatică, sigură care parcă taie prin oameni încercând să găsescă raspunsurile întrebarilor pe care şi le pune mereu.

      -Vrei să îti spun o poveste? mă intrebase el la un moment dat.

     Gândul mi s-a dus imediat la fiul meu şi la poveştile pe care I le citesc câteodată… Mă întrebam dacă există şi poveşti pentru oameni mari, pe care probabil toţi ni le-am dori să le ascultăm câteodată seara înainte să ne punem în pat. Am aprobat din cap.

     O mamă şi un copil se plimbau pe o plajă. Copilul o întreabă la un moment dat: “Mamă, cum pot face ca o iubire să dureze?” Ea rămâne o clipa pe gânduri şi îi spune: “ Ia putin nisip în mână şi strânge uşor pumnul! “ El face întocmai cum îi spune mama lui dar imediat observă: “ Mamă! Nisipul alunecă! “

     Cu multă blândeţe mama îi spune: “Ia acum nisipul şi ţine palma deschisă!”      Copilul ascultă şi face din nou cum îi spune mama lui, dar o adiere de vânt zboară nisipul din palma lui.

     “Nici aşa nu reuseşc să îl ţin! “ spuse oftând.

   “ Ia acum încă puţin şi ţine mâna întredeschisă ca şi când ar fi o lingură, destul de deschisă pentru libertate.

     Copilul încearca din nou şi vede că nisipul rămâne în mâna lui, nici nu mai alunecă printre degete şi nu mai este luat nici de vânt…apoi cu ochii plini de bucurie spune:

    “Iatăăă cum se face ca iubirea să dureze!!!”

     Atata timp cat oferim libertate, lucrurile pe care le iubim cel mai mult in lumea acesta se vor intoarce mereu la noi! 

     Primul gând a fost să îmi las raţiunea să primeze şi să spun clar şi răspicat:      Copii nu îşi pun altfel de întrebări! Dar poate că nu era chiar aşa : indiferent cât de maturi suntem sau vrem să părem câteodată avem nevoie de iubire, avem nevoie să punem întrebări inocente precum copii în speranţa că cineva o să ne răspundă odată. Şi cine oare nu şi-ar dori să afle răspunsul la întrebarea: Cum pot face oare ca o iubire să dureze?

    În jungla de beton şi metal într-o competiţie acerba cu cei de langa noi pentru a ajunge în vârf( oricare ar fi acela) trăngând de noi în fiecare zi pentru a arata că noi suntem şefii dar simţindu-ne singuri şi mizerabili în intimitatea propriei locuinţe, ne prefacem că nu mai avem timp ca să răspundem la astfel de întrebări…

    Nonsens…

    -Îţi multumesc pentru povestea aceasta! Chiar aveam nevoie de ea.